1. Accesul la învățătură este limitat pentru copiii: de etnie romă, cu dizabilități fizice și psihice, din familii cu venituri reduse, copiii rămași singuri acasă în urma plecării părinților peste hotare, din familii dezorganizate. Printre cauzele principale se regăsește faptul că părinții nu pot achita taxele solicitate în școală (fondul clasei, reparație și procurare: echipamente, caiete de evaluări, caiete de laborator). În plus, copiii sunt discriminați în baza situației financiare, imaginii familiei în localitate, situației în familie.

Recomandare: Statul să ia măsuri dure de eliminare a colectării de bani în școală.

2. Unele instituții asigură transport școlar în condiții sigure. În alte cazuri, condițiile de transportare sunt periculoase: elevii sunt transportați în îmbulzeală, în picioare, cu autobuzul local la care achită biletul. Alteori, autobuzele se defectează și elevii merg până la școală sau acasă pe jos, fără a fi însoțiți de adulți.

Recomandare: Toți elevii să aibă acces la un mijloc de transport din contul bugetului public, iar condițiile de transportare să fie monitorizate strict și permanent.

3. Curriculum școlar conține puține subiecte importante pentru pregătirea de viață de adult și nu ține cont de nevoile, interesele și capacitățile diferite ale copiilor. Programul școlar este încărcat. Elevii vin acasă obosiți și au de pregătit un număr mare de teme pentru a doua zi.

Recomandare: Subiectele importante pentru copil precum: sănătate, comunicare, cunoaștere personală, ghidare în carieră, toleranță, egalitate de genuri etc. să fie incluse în curriculum.

4. Majoritatea profesorilor utilizează metode de învățare și reproducere a informației din cărți, discriminează și neglijează copiii care iau note mici, nu utilizează echipamentele din școală, aplică violență în timpul orelor și nu ajută copiii cu Cerințe Educaționale Speciale.

Recomandare: Profesorii să fie instruiți despre metode care permit implicarea activă a tuturor elevilor la ore și să fie monitorizați cum aplică cunoștințele în practică.

5. Școlile din orașe, unde învață un număr mai mare de copii, au un buget mai mare și pot să facă mai multe investiții: să procure echipament și mobilier, să efectueze reparații și construcții, să creeze condiții mai bune în școală. Școlile din sate au buget mai mic. Din această cauză nu pot crea condiții bune în școală, iar pe timp de iarnă, administrația face economii din contul electricității, încălzirii și apei.

Recomandare: Autoritățile publice locale să aloce bani pentru adaptarea și renovarea școlilor: construcția rampelor, amenajarea WC-urilor, conectarea la apă caldă, amenajarea și echiparea sălilor de sport, dotarea cu medicamente.

6. Opinia elevilor și necesitățile lor reale nu sunt luate în considerare de către profesori și administrație. Consiliile elevilor există doar formal; membrii lor nu știu care este misiunea și funcțiile consiliului și sunt impuși/manipulați de profesori să îndeplinească unele sarcini ale lor.

Recomandare: Directorii de școli și profesorii să fie instruiți despre implicarea elevilor în guvernarea școlii și în consultarea opiniei copilului.

7. În cadrul lecțiilor se vorbește puțin despre drepturile copilului. Profesorii pun accent pe obligații, argumentând că elevii au prea multe drepturi.

Recomandare: Drepturile copilului să fie studiate în cadrul tuturor disciplinelor școlare, iar profesorii să fie instruiți să transmită elevilor informații despre drepturile copilului, folosind exemple practice și respectând un echilibru între drepturi și responsabilități.